În familia lor, ziua de naștere a tripleților era întotdeauna un eveniment important. Încă din copilărie, părinții organizau petreceri „pentru trei”: tort comun, lumânări comune, invitați comuni.
Dar acum Marta, Lily și Nick au crescut. Aveau câte șaisprezece ani și fiecare voia să fie văzut separat.
Marta visa la o seară liniștită cu cei dragi.
Lily voia să organizeze o petrecere fastuoasă, cu muzică și lumini.
Nick spera doar să fie mâncare și să nu fie obligat să cânte „La mulți ani”.
Părinții, ca de obicei, au decis să combine totul într-o singură petrecere — „ca înainte”. Și asta a fost o greșeală.
Încă de dimineață se simțea tensiunea. Lily s-a supărat că ideea ei cu DJ-ul a fost considerată „prea zgomotoasă”. Marta se plângea că tortul „strălucește prea tare”, iar Nick uitase să cumpere lumânări.
Când oaspeții s-au adunat, părea că totul mergea conform planului: baloane, muzică, mâncare. Dar sub suprafață clocoteau emoțiile.
Punctul culminant a venit când a sosit momentul să se aducă tortul.
Pe el era scris: „La mulți ani, tripleți!” — cu cremă roz, cu inimioare și sclipici.
— Cine a venit cu ideea asta?! — a strigat Marta.
„Mama a spus că așa e mai „drăguț” — a ridicat din umeri Lily.
În acel moment, Nick, încercând să detensioneze atmosfera, a aprins lumânările — și una dintre ele s-a răsturnat, picurând direct pe cremă. O mică pată — și tortul părea stricat.
Lily a izbucnit:
„Ai stricat totul!”
„Liniștește-te, e doar o lumânare!” a replicat Nick.
„Încetați”, a intervenit Marta. „Oricum era un tort pentru copii!”
Oaspeții au tăcut. Unii zâmbeau stânjeniți, alții se prefăceau că nu aud.
Sărbătoarea s-a prăbușit sub ochii lor.
Dar mai târziu, când toți au plecat, ei trei au rămas în bucătărie.
Tortul era pe jumătate mâncat, lumânările se consumaseră. Nick a spus încet:
„Voiam doar să vă fac pe amândoi să zâmbiți”.
Marta a suspinat:
„Probabil că m-am supărat degeaba. Până la urmă, este ziua noastră”.
Lily a lăsat capul în jos:
„Poate că într-adevăr nu merită să ne dovedim tot timpul cine dintre noi este cine. Oricum suntem trei. Și vom fi mereu.
Și deodată a devenit clar: acest tort stricat s-a dovedit a fi cel mai sincer simbol al maturizării lor – neuniform, dar real.
