Când Sophie a încercat să-l convingă pe soțul ei să cumpere un frigider nou, tot ce i-a venit în minte a fost că cel vechi era prea zgomotos și strica mâncarea. Dar Jonas, un bărbat practic și oarecum încăpățânat, s-a dus la un târg de vechituri și a adus acasă un aparat vechi și imens din epoca socialistă.
La început, Sophie aproape a izbucnit în lacrimi – frigiderul arăta ca o relicvă, vopseaua se decojea, mânerul se clătina. Dar Jonas a asigurat-o că „va rezista o vreme”. L-au conectat. A funcționat. Și chiar a păstrat frigul mai bine decât nou.
A trecut o săptămână, apoi a început ceva ciudat. În fiecare seară, când familia se ducea la culcare, ceva zumzăia și bubuia în frigider. La început, au crezut că era compresorul. Dar dimineața, au găsit… lucruri ciudate înăuntru.
Mai întâi, era un ziar vechi din 1975. Apoi, o fotografie alb-negru a unei familii necunoscute. În a treia zi, o cheie mică înfășurată într-o panglică roșie zăcea în congelator.
Sophie a fost îngrozită, iar Jonas a ignorat ideea: „Cineva doar se joacă!” Dar în a patra noapte, frigiderul a zumzăit atât de tare încât pereții au tremurat. Dimineața, pe raftul de lângă lapte, zăcea o bucată de hârtie cu inscripția:
„Deschide ușa și totul va deveni clar.”
Au schimbat priviri. Ușa era deja deschisă. Dar de îndată ce Jonas a tras sertarul de jos, frigiderul a scârțâit și… s-a deschis un pasaj. Un coridor îngust și întunecat se întindea în perete.
Au pășit înăuntru, tremurând de frică. La capătul coridorului, un bec era aprins, sub el se afla o masă, iar pe ea se afla tot ce găsiseră mai devreme: un ziar, o fotografie, o cheie.
Și încă un bilet.
„Bine ați venit acasă.”
De atunci, frigiderul a funcționat perfect, fără să se strice niciodată. Dar în fiecare dimineață apare ceva nou: o jucărie din trecut, o scrisoare de la o persoană necunoscută, o carte pe care nimeni nu a tipărit-o vreodată.
Sophie spune uneori:
„Poate că e un miracol. Sau poate că trăim doar în povestea altcuiva.”
Și nimeni nu știe când se va termina.
