Seara, un bărbat inconștient a fost adus la spital. Starea lui era gravă, iar medicii s-au grăbit să conecteze echipamente, să-i administreze medicamente și să-i înregistreze semnele vitale. Coridorul era aglomerat, iar pe targă, bărbatul arăta de parcă viața lui atârna de un fir de ață.
Dar un câine uriaș a dat buzna în camera de urgență cu el. Inițial, asistentele au crezut că l-au lăsat să intre din greșeală, dar curând a devenit clar: animalul refuza în mod deliberat să plece. Câinele stătea în prag, mârâia la asistenți și părea că încearcă să-i alunge pe toți din cameră.
Medicii erau indignați: „Dați câinele la o parte, ne interferează cu munca!” Dar s-a dovedit aproape imposibil. Și-a înfipt labele înăuntru, s-a zbătut și apoi s-a luptat să se întoarcă la stăpânul său. Părea că devotamentul său nu cunoștea limite.
Cu toate acestea, toată lumea a observat curând ceva ciudat. Câinele abia se uita la stăpânul său. În schimb, ochii îi erau ațintiți asupra celuilalt pat din colțul camerei, unde zăcea întins un bărbat în vârstă.
Asistentele au făcut schimb de priviri. „Poate că e doar nervos?”, au sugerat unele. Altele au clătinat din cap: „Nu, parcă simte ceva…”
Câinele respira greu, zgâriind podeaua cu labele, gata să se grăbească spre celălalt pat, dar l-au ținut pe loc. Atmosfera devenea din ce în ce mai tensionată. Nimeni nu înțelegea de ce animalul se comporta atât de ciudat.
Și dintr-o dată, un bip ascuțit de la monitoare a străpuns liniștea. Aparatul la care era conectat pacientul în vârstă a început să sune alarmant. Asistentele au alergat spre el, medicii s-au grăbit după echipament. Totul s-a întâmplat exact în momentul în care câinele s-a repezit din nou înainte…
