Viața în vechea clădire a continuat ca de obicei: liftul se bloca, luminile de la intrare pâlpâiau, iar vecinii se certau din cauza gunoiului și a reparațiilor. Nimeni nu mai era surprins de nimic. Dar într-o dimineață, ursuleți de pluș au început să apară lângă ușile apartamentelor. Mici, moi, cu fundițe la gât, arătau ca niște cadouri inocente.
Copiii au fost primii care au observat descoperirea. Luând jucăria, au descoperit înăuntru o tabletă de ciocolată. Bucuria nu cunoștea limite: cei mici râdeau și alergau în sus și în jos pe scări, arătându-și unii altora surprizele. Adulții doar clătinau din cap și glumeau: „Se pare că avem un spirit bun la intrare – un adevărat Moș Crăciun.”
Cu fiecare zi care trecea, numărul ursuleților creștea. Unii aveau o singură jucărie lângă ușă, alții aveau două. Oamenii au început să speculeze despre cine îi lăsa. Unii îl bănuiau pe vecinul de sus, alții erau siguri că era o acțiune promoțională de la magazinul de dulciuri. Însă, în orice caz, atmosfera din clădire s-a încălzit: oamenii zâmbeau mai des, copiii așteptau cu nerăbdare „noile cadouri”, iar vecinii care nu se văzuseră de mult timp au început în sfârșit să vorbească între ei.
Ursuleții au devenit o mică tradiție. Unii locuitori au început să-i colecționeze și să-i așeze pe rafturi. Chiar și cel mai posomorât vecin de la etajul cinci a fost văzut odată ținând în mână o jucărie – și, pentru prima dată după ani de zile, a zâmbit. Nimeni nu a vrut să dezvăluie secretul, pentru că aducea bucurie.
Dar, într-o zi, curiozitatea i-a învins în sfârșit. O tânără a rupt din greșeală cusătura unuia dintre ursuleți și, în loc de o bomboană, a găsit înăuntru o bucată de hârtie împăturită cu grijă. La început, a crezut că este un bilet sau un mesaj de la „donator”. Dar când a desfăcut hârtia, a văzut numere, timbre și inscripția roșie „Avertisment final”. Era o factură de utilități.
Vestea s-a răspândit instantaneu în toată clădirea. Vecinii au început să-și verifice ursuleții de pluș – și fiecare s-a dovedit a conține chitanțe identice. Zgomotul a fost incredibil: unii au strigat că era o batjocură, alții au râs, iar alții au șoptit despre ceva mistic, că însăși clădirea le amintea de datoriile lor. Au decis să convoace o întâlnire pentru a rezolva situația.
A doua zi, locuitorii s-au adunat în subsol. Au stat în cerc, ținând ursuleții de pluș în mâini ca pe niște dovezi. Apoi ușa s-a deschis și George, portarul, a intrat. Văzând zeci de priviri furioase, a recunoscut timid: „Ei bine, ce ar trebui să fac? Oricum nici măcar nu vă luați scrisorile din cutiile poștale. Așa că am venit cu o modalitate creativă de a vă aminti. Cel puțin vă veți uita în jucărie.” La început, s-a așternut liniștea în cameră, apoi au răsunat hohote de râs. „Misteriosul lor Moș Crăciun” s-a dovedit a fi un recuperator de facturi la utilități extrem de neobișnuit.
