Căldura era atât de intensă încât aerul sclipea. Turiștii rătăceau leneș pe cărări, făcând fotografii, cumpărând nuci de cocos. Emma își ținea telefonul în mână, încercând să prindă semnal – undeva printre palmieri, internetul își trăia propria viață. Soarele îi bătea în cap, picături de sudoare i se formau pe piele.
S-a așezat pe balustradă lângă vechiul templu, a pornit aparatul foto și l-a îndreptat spre grupul de maimuțe. Mici, obraznice, cu ochi strălucitori, arătau ca locuitori ai altei lumi – libere, obraznice, fericite.
„Oh, uită-te la asta!”, i-a spus ea tipului de lângă ea. „Are o privire ca un barista de luni.”
O secundă mai târziu, totul s-a întâmplat repede. Maimuța a sărit, i-a smuls telefonul din mână și s-a urcat pe statuia lui Buddha. Emma a țipat, iar tipul a râs. Ceilalți turiști și-au scos aparatele foto – spectacolul era acum live.
„Hei! Asta e a mea!” a strigat Emma, bătând din palme.
Maimuța s-a uitat în jos, a strâns telefonul la piept și a rânjit. Apoi, ca și cum ar fi făcut-o intenționat, a atins ceva pe ecran. Telefonul a clipit, declanșatorul camerei a făcut clic – și maimuța și-a făcut… un selfie.
Mulțimea a aplaudat. Cineva a fluierat. Un ghid a încercat să o distragă cu o banană, altul a aruncat cu nuci, un al treilea s-a oferit să-i cumpere un telefon nou. Emma stătea sub un copac, pe jumătate furioasă, pe jumătate comică, privind în sus. Maimuța a derulat calm prin galerie – un deget, un bot, o coadă, Emma cu o față contorsionată în partea de jos.
„Și acum ce facem?”, a întrebat tipul.
„Acum sunt oficial managerul de conținut al primatei”, a răspuns ea și a râs.
Cam zece minute mai târziu, maimuța a sărit jos. Ghidul i-a dat un mango, iar în schimb ea și-a aruncat telefonul. Ecranul era crăpat, dar camera încă funcționa. Emma a ridicat-o și s-a uitat la ea — în ultima fotografie, maimuța ținea telefonul în fața ei, iar în spatele ei era un apus de soare, frunze, iar Emma privea în sus.
A ținut mult timp fotografia aceea. Uneori se uita din nou la ea în metrou, zâmbind. Era acolo ceva ce nu putea fi planificat: o întâmplare nebună, în care în sfârșit a încetat să mai fie spectator.
La urma urmei, dacă te gândești bine, maimuța a făcut pur și simplu ceea ce oamenii nu îndrăznesc: a luat ceva strălucitor, s-a uitat la ea însăși și l-a dat înapoi, fără a cere nimic în schimb.
