Magazinul zumzăia ca un stup.
Era sâmbătă, rafturile erau pline, cărucioarele înghesuite pe culoare, mirosul de pâine și cafea se amesteca cu râsetele copiilor.
Coada de la casă era lungă, unii își verificau nervoși ceasurile, alții vorbeau la telefon.
Printre ele se afla Sofia, o tânără însărcinată.
Purta un palton gri simplu, cu părul prins la spate, cu fața obosită, dar amabilă.
Ținea o listă de cumpărături și, din când în când, își punea mâna pe burtă.
A cumpărat câteva lucruri: iaurt, pâine, mere și un ursuleț de pluș pentru bebeluș.
Clara stătea în spatele ei la coadă, încrezătoare, gălăgioasă, purtând un palton scump.
A derulat plictisită prin telefon, apoi a observat-o brusc pe Sofia îndesând șervețele în buzunarul paltonului.
„Ce obraznicie!”, strigă Klara tare, ca să audă toată lumea. „E însărcinată și fură!”
Zumzetul magazinului se estompează.
Mai mulți oameni se întorc.
Sofia ridică privirea, confuză.
„Mă scuzați?”, întreabă ea încet.
„Am văzut totul”, Klara face un pas înainte. „Ai ascuns marfa în buzunar! Nu ți-e rușine?”
Sofia pălește.
„Țineam doar șervețele ca să nu scap coșul…”
„Desigur”, o întrerupe Klara. „Toată lumea spune asta în ziua de azi!”
Mulțimea șoptește, cineva scoate un telefon.
O femeie însărcinată stă în mijlocul camerei, cu ochii înroșiți, neștiind unde să se uite.
Și Klara își face și mai tare vocea:
„Sunați-l pe manager! Lăsați-i să verifice!”
Managerul, un bărbat înalt de vreo patruzeci de ani, purtând o ecuson cu numele Mark, iese pe ușa din spate.
Se apropie calm, rezervat. „Ce s-a întâmplat, doamnă?”
Klara arată spre Sofia.
„Femeia aceea ascunde marfa în buzunar!”
Mark se uită la Sofia, apoi spune încet:
„Doamnă, nu vă faceți griji, haideți să verificăm asta calm.”
Sofia, cu mâinile tremurânde, își întoarce buzunarul – șervețele, o chitanță, un bilet cu o listă.
Nimic altceva.
Cineva tușește în mulțime, cineva râde încet.
Klara devine palidă.
„Eu… trebuie să fi făcut o greșeală…”
Dar Mark nu o lasă să plece.
„A fost o greșeală? Ați acuzat public o femeie însărcinată. Camerele au înregistrat totul.”
Se întoarce către agenții de pază.
„Asigurați-vă că depunem o acuzație falsă.”
Mulțimea începe să șoptească despre Clara.
Cineva spune: „Rușine să vă fie”, și cineva începe să filmeze. Și Sofia stă acolo, nevenindu-i să creadă că cineva i-a luat în sfârșit partea.
Mark îi pune mâna pe umăr:
„E în regulă. Nu ați făcut nimic. Haide, te ajut să-ți cari cumpărăturile.”
Ea zâmbește – pentru prima dată în toată ziua.
Klara stă la casă, incapabilă să ridice privirea.
Și acum ochii tuturor nu mai sunt ațintiți asupra femeii însărcinate.
Ci asupra celei care a încercat să o umilească, dar doar s-a umilit pe ea însăși.
