Expediția a început ca de obicei. O echipă de patru geologi lucra pe coasta Antarcticii, nu departe de vechea stație „Vostok-3”.
Ei forau gheața, colectau probe și verificau straturile pentru urme de metale rare. Minus patruzeci de grade, un vânt tăios — totul era așa cum era de așteptat.
În a treia zi, unul dintre burghie s-a blocat brusc. Nu părea să fi lovit piatră, ci ceva neted.
Când au tras burghiul înapoi, avea urme de strălucire metalică pe el.
„Asta nu e piatră,” a spus inginerul încet, privind ecranul radarului. „Există o suprafață plană sub gheață. Ca o placă.”
Au decis să curețe cu grijă zona. După câteva ore, gheața era suficient de subțire — și sub stratul albastru antic, a apărut o suprafață. Netedă, gri-verzuie, cu margini perfect drepte.
La început, au crezut că ar putea fi parte dintr-o stație veche, poate îngropată de ani de furtuni de zăpadă. Dar când au verificat coordonatele exacte, și-au dat seama că cea mai apropiată stație era la douăzeci de kilometri distanță.
Placa era ciudată. Fără șuruburi, fără suduri, fără semne de coroziune. Se simțea rece chiar și prin mănuși.
Pe o margine, existau linii gravate — ca niște marcaje — dar simbolurile nu semănau nici cu caracterele chirilice, nici cu cele latine.
Un fragment a fost trimis pentru analiză la laboratorul stației „Mirny”. Câteva zile mai târziu, au sosit primele rezultate.
Aliajul din care era făcută placa nu corespundea niciunui material industrial cunoscut. Conținea titan, aluminiu și elemente rare care nu puteau fi combinate în condiții normale de topire.
Dar cea mai mare revelație a venit mai târziu.
Potrivit analizei cu radiocarbon, gheața din jurul plăcii era mai veche cu 120.000 de ani.
Asta însemna că obiectul fusese îngropat cu mult înainte ca vreun om să fi pus vreodată piciorul pe continent.
Au încercat să nu facă descoperirea publică. Raportul menționa doar: „Fragment metalic neidentificat. Sunt necesare cercetări suplimentare.”
Dar unul dintre membrii expediției, geologul junior Klimov, a spus mai târziu unui jurnalist:
„Când ne-am întors la bază, două zile mai târziu a sosit armata. Au încărcat lada cu placa într-un avion de transport și nu au spus nimănui unde merge.”
Nimeni nu a mai menționat vreodată obiectul.
Luni mai târziu, însă, imaginile satelitare ale zonei unde echipa lucrase au dezvăluit ceva ciudat — un contur dreptunghiular masiv în zăpadă.
Perfect drept.
Prea drept pentru a fi natural.
