Nepotul stătea la marginea pontonului și zâmbea, ca și cum urma să facă ceva complet nevinovat.
— Bunico, îți amintești cum ai spus că nu știi să înoți și că ai vrut mereu să înveți?
Ea și-a aranjat nervos baticul și a privit apa. Lacul părea întunecat și rece.
— Da, am spus asta. Dar mi-e frică de apă. Foarte frică. Te rog nu face astfel de glume.
— Încetează să mai fii atât de dramatică, — a râs nepotul de nouăsprezece ani. — Doar te ambalezi.
Ea a făcut un pas înapoi, dar el a fost mai rapid. O ușoară împingere în spate — și corpul ei și-a pierdut imediat echilibrul. A căzut în apă, s-a izbit și a dispărut pentru un moment sub suprafață.
Când a ieșit din nou la suprafață, i se vedea frica pură în ochi.
— Ajutați-mă… nu pot… — vocea i s-a frânt.
Pe ponton s-a râs.
— Filmează asta, filmează asta, este epic, — a spus nora și și-a ridicat telefonul.
— Bunico, ești actrița anului, — a strigat al doilea nepot.
Propriul ei fiu stătea puțin deoparte și zâmbea strâmb.
— Doar se preface, vrea atenție, — a spus el calm, ca și cum ar fi fost vorba despre vreme.
Ea s-a scufundat din nou, și pentru un moment s-a făcut liniște. Dar când a ieșit din nou la suprafață și a tușit, râsetele au început din nou.
— Acum ajunge cu spectacolul, ieși odată, — a spus nora enervată.
La un moment dat a reușit totuși să ajungă la marginea pontonului, s-a sprijinit cu coatele și s-a tras cu greu afară. A rămas întinsă pe scânduri, respirând greu, apa picura din părul ei, buzele îi tremurau.
Râsetele au tăcut încet.
Ea s-a ridicat încet. I-a privit îndelung — fără țipete, fără lacrimi. Doar cu o privire în care nu era nici rugăminte, nici slăbiciune.
Și exact în acel moment a făcut ceva care i-a zguduit pe toți.
Apa încă se scurgea de pe ea, rochia i se lipise de corp, mâinile îi tremurau — nu de frig, ci de umilință.
Nepotul încă zâmbea, deși nu la fel de sigur.
— Bunico, hai, a fost doar o glumă…
— Alo. Poliția? Aș dori să raportez o tentativă de omor. Am dovezi. Un video ar trebui să fie suficient.
Fețele li s-au schimbat instantaneu.
— Ce faci acolo? — a șoptit nora și a devenit palidă.
— Ceea ce ar fi trebuit să fac de mult timp, — a spus femeia calm.
Nora a făcut un pas grăbit înainte și a încercat să șteargă înregistrarea de pe telefonul ei.
— Ștergem asta acum și ne despărțim, mamă, nu face scandal, — a intervenit fiul.
Dar femeia mai în vârstă a fost mai rapidă. I-a smuls telefonul din mână, atât de brusc încât aceasta nici nu a putut reacționa.
Pentru prima dată, zâmbetul a dispărut de pe fața nepotului.
— Bunico, nu vorbești serios…
— Fiul tău needucat își va primi pedeapsa, — a întrerupt-o ea pe noră și a privit-o fix. — Și vei regreta că l-ai crescut astfel. Deși… el a devenit pur și simplu la fel ca tine.
Fiul a făcut un pas mai aproape.
— Mamă, exagerezi. Suntem totuși o familie.
— Familia nu împinge pe nimeni în apă, care are frică și nu poate să înoate, — a răspuns ea.
S-a îndreptat, de parcă apa nu i-ar fi spălat doar murdăria, ci și frica.
Nimeni nu mai râdea.
— Veți regreta încă amar acest comportament față de mine, — a spus ea calm.
În depărtare se auzeau deja sirene.
